Cu Piticii la Duruitoare – Jurnal de Familie
Duraul ca si Izvorul muntelui are farmecul lui de nedescris din perspectiva peisajului de pe Ceahlau. Insa pe mine ma deprima aceasta statiune care din cauza blocurilor sau a unor hoteluri de prost gust nu mai transmite farmecul patriarhaldesprins din pozele interbelice. Sufletul meu este alipit traseelor ce pornesc din Izvorul Muntelui dar iata ca in februarie 2007 reusim sa ne luam aproape 4 zile din concediul nostru sa ne bucuram un pic de zapada. Cand ajungem in Durau surpriza , zapada putina jos, sus pe munte … destula.
Baiatul meu Matei este incantat ca ne putem da cu sania pe o partie formata din zapada si iarba inghetata, si din cand in cand mai exista posibilitatea de a gasi si material pentru oamenii de zapada. Bucuria cea mare a lui Matei este ca a gasit tovarasi de joaca, prieteni de o seama. Suntem cateva familii cu tot cu copii dornici de zapada si de munte
Copii fac o gasca si a dupa o zi de bulgareala a doua zi pornim in expeditia “Duruitoare”
Participanti sunt: Matei 6 ani si jumatate , Radu 5 ani, Sergiu 8 ani si Sabina3 ani.Pe langa pitici , parintii . Plus inca o familie care a renuntat la un moment dat din cauza zapezii Ei , toti acesti curajosi , acestibravi copiii au ajuns pana la Duruitoare si s-au intors teferi in Durau. De la stanga la dreapta: Radu, Sergiu, Sabina si Matei
Traseul pana la Durutoare nu este unul foarte greu, este chiar unul usor, lejer,dar ce sa va mai spun, poate fi istovitor mai ales pentru un copil de trei ani si ceva cum era Sabina.
Echipat cu 4 bete de trekking, cu ceaiuri cu rom cu un termos de 1l proaspat primit de la Mos Craciun , cu 8 sandwichuri, ma intalnesc totii la casuta administratiei PN Ceahlau. Ne uitam la picioare si observam ca majoritatea aveam bocanci inclusiv copii, altii cu talpa mai groasa altii cu talpa mai tocita.
Platim taxa de rezervatiesi intram pe traseul cu cruce rosie. Temerarii in frunte cu Sabina ne repezim cu mult suflet si pofta spre Duruitoare.
Am stabilit de la bun inceput targetul: o cascada cum n-ati mai vazut , doar in filme puteti vedea. Si cine ajunge acolo va fi rasplatit si cu un ceai cu rom pe cinste.
Le-am dat la fiecare copil cate un bat si am pornit cu ajutorul Celui de Sus.
Intr-o ora am fost in poiana Vezuri ne-am odihnit si am baut ceai. Apoi am continuat traseul si in doua am fost la Duruitoare, ba tiptil,
ba sontac,
ba mai cadea unul, ba ne sustinem unul pe altul
intr-un cuvant am fost o echipa FORMIDABILA.
Pe drum vesnicile intrebari cat mai avem, si mai e mult , dar si bucuria de merge prin zapada ne-au facut sa uitam timpul.
La Duruitoare hamesiti de foame , copiii au rupt sandwicurile si au terminat ceaiul cu rom.
S-au uitat la cascada, nu stiu cat de entuziasmati au fost, dar cred ca cel mai mult le-a placut lor ca au ajuns la obiectivul propus, intr-o expeditie frumoasa, mai ales pentru varsta lor.
Sa mai vorbim despre parinti care si acum imi spun despre Sabina ce incantata a fost ? Sau despre Radu , sau despre Sergiu?
La intors pana in poaiana Viezure am dus-o cu randul pe Sabina pe umeri pentru ca biata fata nu mai putea si era foarte obosita. Ce vreti 3 ani si cateva luni. De acolo a preluat-o tatal ei si s-au indreptat spre Durau.
Noi trei birlibosi, Matei , Cristina si Claudiu am taiat-o din poiana Vezure pe marcaj triunghi galben si am ajuns dupa o ora la Cabana fantanele
unde ne-am intalnit cu o alta familie cu un copil, Ciprian cu Maical si cu Matei Ciobanu care urcasera din Durau foarte voiosi.
O tochitura, un bliliard, un vin la fosta cabana Macarescu si hai inapoi in Durau. Nu inainte de a mai trage cu ochiul la Panaghia si Toaca.
A doua zi s-a pornit o bulgareala si un om de zapada cum poate nu ati mai vazut demult, ce sapca mea.
Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea cu aia mici, cei pitici si cu zapada si cu Duruitoarea.
Iar cu Duraul…. il mai schimbam noi oleaca. Cu multa voiosie.
Mergeti cu copiii pe munte si bucurati-va impreuna cu micutii de Tainele Lui!
