Giumalau la sfarsit de iarna – inceput de primavara

Am plecat in echipa mica, dar puternica: doar eu si d-na Gabi Vanatoru si am mers foarte bine, in “stilul HPM” cum zice Sorin.
Am sunat si la cabana pentru rezervare, dar si la Salvamont Suceava sa intreb despre zapada si starea ei, probleme ce ar putea apare pe traseu. Sambata dimineata, nici nu am ajuns in Suceava si am fost sunati de la cabana sa ne avertizeze de ceata puternica si sa avem grija in Poiana Ciungi. La urcarea sustinuta spre releul de la Mestecanis, ne intampina o ploaie marunta. Iar o matusa, ma intreaba destul de senin: daca vreau sa mor in aceea zi? cand i-am zis unde vrem sa ajungem, dar a vazut-o si pe Gabi si a zis ca nu ma lasa dumneaei ­čśë Ajungem la releu, dupa indicatiile batranei, pentru ocolirea gardurilor, intram pe BR, adica pe un forestier cu zapada uda si apa dedesupt. Gabi alege sa isi puna rachetele, eu mai inot prin zapada uda, dar erau portiuni unde avea 40-50 de cm si era asa de deasa incat nu ma scufundam prea mult, mai ales pe urmele de racheta. Ploaia s-a intetit, iar in dreptul Manastirii, devenise torentiala si chiar m-am gandit la optiunea de a cere gazduire acolo si sa stam pana duminica, cand aveam biletele spre Iasi. Dar nu ne-am pierdut speranta si am continuat, am intrat in padure si nu mai simteam ploaia puternica. Facem o pauza de masa inainte de intersectia cu marcajul CR ce vine de la Vatra Dornei. Mai gasim cateva urme proaspete de urs si intr-un final si semnal la GPS. La urcarea spre Poiana Ciungi, simtim vantul puternic ce incepuse sa bata si devine clar ca o mergem prin plafonul de nori, pana atunci avand vizibilitate destul de buna. In Poiana Ciungi totul era alb aproape: zapada alba, ceata alba, nu imi dadeam seama daca urcam, coboram sau mergeam pe drept. Pana acolo marcajul cu BR a fost foarte bun, dar si stalpii din poiana si-au facut treaba. Cand scoteam GPS-ul, aparea din ceata urmatorul stalp;┬á parasim BR si pornim pe BG si observ coborarea destul de abrupta ce nu imi placea datorita zapezii mari si ude, verific datele si pe GPS si coboram pe rand si cu atentie ridicata, sa nu pornim o avalansa. Trecem cu brio de acest pasaj mai dificil si mergem pe forestierul ce duce la cabana, iar fix la iesirea din padurea punem rachetele pentru aproape 500 de metri, dar zapada era foarte mare si ne afundam mai bine de 50cm. E putin trecut de ora 17 si ajungem la cabana Giumalau, unde suntem primiti cu caldura de cabanieri. Servim ceaiul fierbint, iar camera mare este incalzita bine, mai sunt 2 turisti urcati din Rusca.
Constat ca decizia de a nu folosi rachetele nu a fost chiar inteleapta: chingile parazapezilor s-au slabit si zapada a intrat pe deasupra in bocanci sau poate nu si-a mai facut treaba Goretex-ul bocancilor, avand insa inca o membrana, Sealskin la sosete, nu mi-am dat seama pana atunci.
Aflam de la cabanieri ca traseul nostru pentru a doua zi este inchis, nimeni netrecand pe acolo in aceasta iarna, e drept ca nici spre Mestecanis nu s-a mers. Il sun pe prietenul Gabi de la Salvamont Suceava si cer detalii. Gabi ma stie din Creasta Craiului, impreuna cu el am parcurs-o integral de Craciun anul trecut si ma asigura ca ar trebui sa facem fata.
Ne trezim la 7:30, ora de vara, si ne bucuram de luminca de afara, toti muntii din jur par in ceata, doar pe Giumlau si Rarau bate soarele. Nu stam mult pe ganduri, servim micul dejun si pornim spre varf, cu speranta de a profita cat mai mult de fereastra de vreme buna, la 12 se anunta nori dupa prognoza. Vantul bate cu putere, incercam sa ne ferim de el, sunt portiuni in care zapada e topita, dar e gheata. La 9:45 suntem pe varf, stam ascusi dupa cruce si vorbesc pe statie cu prieteni din Bacau, Botosani si din Iasi. Pornim pe PA, pe creasta, suntem feriti de vant, soarele bate puternic, zapada reflecta si ea, este cald, chiar prea cald. Ne bucuram insa de privelistile din dreapta cu Rarau, Pietrele Doamnei si stanga Obcina Mestecanisului, Suhard si in fata pana in Ucraina. Se termina din pacate aceasta portiune frumoasa, facem dreapta pe PR, mergem prin padure pe curba de nivel cateva sute de metri buni, ajungem pe un forestier si incepem sa coboram, zapada este in continuare mare si apoasa, rachetele ne ajuta extraordinar de mult. Renuntam la ele cad suntem la aproape 1000m altitudine si ajungem la primele case. Urmeaza 1,5km pe un drum plin cu noroi si gheata si ajungem la drumul asfaltat ce urca in Rarau. Dupa inca 4km ajungem in gara, oamenii ne intreaba de unde venim si li se pare interesant ca am traversat Giumalau. Este ora 13 si un pic, servesc pranzul in fata garii, pe o vreme de primavara si daca tot am mers bine, profitam de ocazie si plecam cu un tren mai devreme spre Iasi, ne miscam repede cu obtinerea biletelor pentru locuri in acel tren, altfel am fi stat pe culoar in picioare, trenul s-a umplut repede cu studenti ce se intoarceau la studii in Iasi.

You may also like...

Leave a Reply