In ajun de Inviere-Cheile Laposului , poienile si Culmile Ciurgaului si linistea Barnadului

Iaca vine si timpul sa revin la iubiri mai vechi, la doruri nestinse in inima si insetate de demult, numai asa cam din octombrie anul trecut cand pupasem din nou Cheile Bicazului. Atunci , insotit de doi colegi poposisem prin satul Trei Fantani, tinand valea Bicajelului si bucurandu-ne de Cheile Duruitoarei si de raul Bicajel involburat( unde bucuros imi bagasem picioarele obosite de zeci de kilometri parcursi). Tot in acea toamna frumoasa m-am trezit dis de dimineata si am prins rasaritul de soare de pe Suhard si de pe Gradina Zanelor sub privirea ingaduitoare a Ceahlaului din departare dar si sub inocenta norisorilor firavi de pe Muntii Stanisoarei.

Liniste si Chei asta e tot ce ne dorim inainte de Sarbatorile Pascale . Profitam ca ai nostri ingerasi sunt plecati in vacanta la socri si ne hotaram sa petrecem o zi inainte de Inviere iniubirile noastre de o viata . Sotia mea Cristina are un dor teribil de Ucigasu , de poienile si de privelistea de pe el dar mie imi arde de altceva.

Din Iasi da Domnul si plecam sambata pe la ora sapte dimineata cinci omuleti: eu si Cristina la haladuit pe drumuri si carari de suflet si Amalia, Catalin si Andrei la catarat in Chei. Pe drum, povesti cu gandaci, cu lilieci, cu pesteri, cu catarat si cu omul din comuna Stefan cel mare din profil. Nerabdarea e mare si ajunsi in Chei , Amalia cu Catalin si cu Andrei nu mai asteapta , isi iau rucsacii si se duc spre Cheile Sugaului Munticelu, la cateva trasee de catarare. Noi, pamantenii , ne intalnim cu prietenii nostri Petrica, Simona si copii lor Stefan de 8 ani si Gabi de 5 ani si ne indreptam spre ultimul rand de serpentine (Serpentina Mica) de dupa tunelul din Cheile Bicazului, acolo unde era pe vremuri vechea cabana Cheile Bicazului sau vila Floare de colt. Acuma o mai ramas cateva cabane si un indicator care ne anunta ca suntem in Parcul national Hasmas cheile Bicazului.

Pentru ziua aceasta ne–am propus multe dar in principal am vrut sa refacem o jumatate de traseu facut iarna si anume sa parcurgem Cheile Laposului, apoi sa o luam pe fanetele si culmile Ciurgalui si sa coboram ori in Barnadu, ori sa ajungem undeva deasupra creastei Cheilor Munticelu Sugau si sa coboram pe langa Piatra Glodului.

De la serpentinele mici pornim pe la ora 11 ziua pe triunghi rosu, care era oleaca decolorat fiind galben. Traseul urca prin padure pe langa Piatra Altarului, urcus sustinut pana cand dam de raul Lapos cu micile si nazbatioasele cascade formate in canionul cu acelasi nume: Canionul Laposului. Vremea e frumoasa, apa e rece si e racoare in padure. Mai trecem de cateva ori apa cu multa echilibristica, pe copiii ii luam uneori de haine si ii trecem din brate in brate ; tare mai radem cand Petrica ii apuca pe copiii de gulerul hainei si ii trece peste apa;, pe sotii la fel le ajutam sa treaca si ne bucuram de privelistea minunata de cascade si stanci croite de paraul Lapos. Mi se face dor nespus de copiii mei si ma gandesc ca tare s-ar mai fi amuzat Matei pe aici, iar Maria ar fi fost foarte incantata.

Urmarim traseul in padure, traseul fiind marcat in conditii acceptabile. Intr-un loc marcajul ne induce un pic in eroare, dar urmarim cararea batorita.

Ne delectam cu florile si floricile din padure si deodata ma simt ca intr-un tablou de Picasso din perioada lui albastra. Incet , incet , urcam si intrezarim printre varfuri de brazi Piatra Bardosului. In dreapta noastra sub care curge vijelios Laposul, iar Bardosul cu al sau perete impresionant sta bucuros si ne urmareste sugubat de partea cealalalta a raului. Pe partea noastra avem gazda Peretele Cupas care din loc in loc ne incanta privirea cu mici izvorase , mici cascade firave ce se preling din peretii lui. Copiii merg bine, dar fiind urcus sustinut mai facem si pauze de hodina. Avem grija sa mergem atent mai ales ca pe traseu in partea dreapta spre canion mai exista pericole sa iti scape piciorul si sa aterizezi direct in canion in apa.

Ajungem cumva intre cei doi pereti si lasam apa in dreapta, cararea noastra o ia pipetis in stanga urmarind peretele Pietrei Cupas. Poposim bucurosi la baza platoului, acolo unde se termina padurea si unde incep gardurile de hotarpentru pamanturile si faneturile din Ciurgau. Acolo la gard ajung eu cu Stefan si ne binoclam la varfurile Ciurgaului. Traseul TR o ia spre culmea Cupasului si coboara pe un alt versant ajungand de unde am plecat; noi lasam traseul care duce in stanga si ne indreptam in dreapta luand-o la vale si trecand raul Lapos pe un pod inca bun din barne. Urcam apoi pe partea cealalata a raului pe un drum batatorit , dam chiar si de un marcaj siin 5 minute zarim faneturile si salasurile de vara de sub culmile Ciurgaului. Este amiaza. Stam si nu ne mai saturam cu privelistea din fata ochilor, cu Cheile Sugaului Munticelu , mai la vale, cu satul Barnadu drept in fata cu paduri si culmi insorite si cu o vreme de vis. Mi-ar place sa mai vin pe aici cu cortul, sau daca o fi de stat in salasurile de fan ar fi si mai frumos.

Mancam un pic si eu nu ma las si imi pun ambitia sa ajung pe culmile Ciurgaului, acolo sus.

Nu pot sa nu-i starnesc si pe coechipierii mei . Zece minute un sfert de ora am aproximat dar au fost 45 de minute. Stefan , o ia tare in fata , eunu mai pot s a-l opresc , el ajunge primul pe unul din varfurile Ciurgaului. Cristina , Petrica, Simona si Gabi gafaiesc si se opresc mai la vale in spatele meu. Imi dau seama ca le-am cam scos sufletul dar pentru perspectiva de pe Ciurgau se merita toata truda. Dupa cateva minute au urcat si ei si nu au regretat suisul. Eram undeva pe la 1400-1415 m altitudine. De sus priveliste de 360 de grade. In fata , trona maiestuos Ceahlaul: Ocolasul Mare , gardul Stanilelor, Turnul lui Butu si Ana , jgheabul lui Voda. Si in spate Toaca cu forma sa priramidala. Peticile de zapada care le gasisesm pe Ciurgau se vedeau si pe Ceahlau in unele locuri.

In stanga mea incercam sa intrezaresc Piatra Vitos, culmea Jidanului ; apoi ma intorc si vad minunatiile din partea Cheilor Bicazului; la dreapta se vedea frumos varful Licos, apoi un pic din Suhardul Mic , poienile Ucigasului (Gilkos), Ucigasul si culmile lui inspre Bicajel, valea Bicajelului pana hat departe spre Piatra Singurateca , Haghimasul, Piatra Surducului si apoi in stanga cariera de piatra. In plan apropiat vedeam clar Cupasul si Piatra Bardosului. In planul indepartat in stanga, in spatele carierei se vedeau minunat Muntii Stanisoarei si un picut din Muntii Tarcaului. Apoi in stanga de tot se vedeau Cheile Sugaului Munticelu , acolo unde Amalia si cu Catalin se oprisera.

Numai bine ce binoclam cu zoom ul pe Cheile Sugaului ma suna Catalin si imi spun ca ei terminasera traseeke de catarat si ne asteapta sa venim. Eu le-am spus cape la 6 ajungem si imi dau seama dupa cateva vorbe cu Petrica ca renuntam sa coboram prin Munticelu si Piatra Glodului.

Alegem varianta de coborare directa prin Barnadu, catunul nostru drag din vale. E deja ora 4.30 dupa amiaza si o luam pe culmile ce coboara in sat.

Panta este foarte inclinata , dar suntem rasplatiti cu imagini de vis, linistite.

Coboram aproape jumatate de ora cu mare atentie si ne intrebam cum o fi iarna pe aici si daca merge un schi sau o sanie macar. De fapt Cheile Laposului cu Cupasul si cu priveliste spre Ciurgau le incercasem in iarna si pareau frumoase foc. Ici colo ne mai intalnim cu capre domestice si oi care se bucura de prezenta noastra (oare?). ajungem in sfarsit pe un drumeag si intram in sat. Ne uitam un pic la biserica inchisa si ne mai conversam cu niste oameni din sat. Oameni frumosi, amabali, care in ajun de Inviere se bucurau ca vad nistre straini cu copiii. Ne indruma sa ocolim drumul care e plin de noroi si o luam prin curtile lor. Prilejul frumos sa stam de vorba cu ei , sa aflam ca sunt cateva suflete in sat, cu o biserica unde preotul vine odata pe luna (nu aveau slujba in Noaptea de Inviere), cu gospodarii frumoase; cu multa generozitate oamenii din sat ne-o zis ca ne primesc oriunde am poposi pe pamanturile lor. “Nu s-o supara nimeni oriunde ati pune cortul si aici in vale si pe Ciurgau si pe Lapos, numai sa nu faceti mizerie” .

Ne despartim de gazdele noastre temporare si ajungem la drum dar nu inainte de a arunca o privire spre Cheile Sugaului Munticelu. Un kilometru jumatate mergem pe un drum de caruta si apoi un kilometru pe un drum pietruit asa incatajungem la primele tarabe de la sosea de la inceputul Cheilor Bicazului cam pe la ora 6 dupamiaza. Acolo lasasem dimineata una din masinile noastre la dus , parca stiam ca asa o sa coboram chiar acolo. Mergem si recuperam cealalta masina si ii culegem de pe drum pe Amalia si pe Catalin din fata Cheilor Sugaului, iar pe Andrei il lasam sus in Chei sus sus de tot, cocotat chiar pe Piatra Altarului. Pornim spre Iasi pe la un 6 jumatate cu scopul de a ajunge in Iasi pe la 9, urmand sa recuperam copiii veniti cu trenul de la Suceava. Prietenii nostri Petrica Simona Gabi si Stefan au plecat undeva in zona Romanului la parintii lor.

Mi-o fost dor de Matei si tare am fi vrut toti sa facem tura asta si cu el, dar nu s-a putut. Nu s-a putut nici sa ajungem la Piatra Glodului spre Bicaz Chei si la pestera Munticelu Ghiocelu, dar sanatosi sa dea Domnul sa fim ca o sa ajungem si acolo in formula completa.

In ajun de Inviere ne-am bucurat din nou de Taina Cheilor.