Piatra Craiului, Creasta Sudica, la sfarsit de septembrie

           Am plecat vineri, pe 26 septembrie, pe la 17:30, 5 oameni din Iasi cu masina lui Ducu: Paula, Gabi, Magda, Ducu si cu mine. Iar din Bacau, Oana s-a alaturat si ea echipei si am ajuns aprope de pe miezul noptii a Casa Folea, pe o ploaie si un vant de nu iti venea sa iesi din masina.
Drumul din Moeciu e in mare parte asfaltat, se urca in cateva serpentine frumoase, dar unde lipsesc parapetii. Pe ultimii 400-500 de metri drumul e destul rau, dar s-au descurcat cei 2 soferi si masinile lor. Gazdele ne asteptau, vineri seara a fost un pic mai frig, noi am stat la parter in 2 camere cu 2 paturi duble, baie pe hol si am avut acces la bucatarie.

Sambata am plecat la 8 si am tot sperat sa se mai imbunatateasca conditiile meteo si cu speranta aceasta am mers intreaga zi. E drept ca nu mai ploua, dar plafonul de nori era la 1700m si un pic de vant.

 Intr-o ora eram in zona La Table, traseul tine un drum forestier si e destul de bine marcat cu CR, trebuie putina atentie la intersectii. Incepem urcarea spre refugiul Grindul de Jos, trecem printr-o zona cu doboraturi, dar poteca e destul de clara si marcajul bun se pastreaza, doar ca e BR.

Facem o pauza la refugiu, incepe urcusul sustinut si ne mai dezechipam de haine, echipam cu pelerine pentru ca incepe sa picure. Ne consultam si cu meteorologul nostru: Sorin (multumim de ajutor!) si cu noi sperante, incepem sa urcam. Apar primele petice de zapada, iar iarba e plina cu chiciura si incep sa imi fac probleme pentru portiunea de creasta.

In nici 2 ore suntem sus pe Vf La Om, vantul bate cu putere aici, pe stalpi este chiciura de 10-13 centimetri depusa, iar stratul de zapada e continuu, desi sunt doar 2-3 centimetri, dar vizibilitatea e de doar 10-20 de metri. Facem  cateva fotografii si fugim repede in Refugiul Grindul de Sus, 4 isralieni se pregateasca sa coboare pe unde am urcat noi, au stat peste noapte in refugiu dupa ce cu o zi inainte au facut Creasta de la Curmatura. Facem o pauza de masa si incalzire, de aproape o ora, ne echipam pentru Creasta Sudica si inca speram sa se ridice plafonul de nori.

 

Timpul nu este prietenul nostru si la ora 13 pornim pe Creasta Sudica, increzatori dupa ce ajunge la refugiu un iesean venit de pe Sudica. Ajungem rapid la cateva pasaje mai tehnice, dar echipa ca si pana acum se misca foarte bine si pastram ritmul sustinut, dar si atentia sporita. Sunt portiuni cu zapada si chiar gheata subtire, stanca unde e accesibila e uda, dar ne descurcam. Ajungem la portiunea cu jnepenii plini de chiciura, ce se scutura pe haine si rucsaci iar dupa alte cateva pasaje interesante de traversare expusa si descatarare suntem in Saua La Funduri si coboram la refugiul de sub sa, pe marcaj CR, am facut 3 ore de la Grindul de Sus pana aici.

 

 

Ne intalnim cu organizatorii de la Maratonul Pietrei Craiului, care marcheaza traseul pentru concursul de saptamana viitoare(succes participantilor!). Dupa o scurta pauza facuta in refugiu, coboram pe TR intr-o mare poiana si ni se arata pentru prima data soarele, la inceput mai timid, apoi mai cu putere. Plafonul de nori este insa tot de la 1900m in sus, iar Creasta ramane ascunsa. Desi suntem plecati de peste 9 ore, ritmul bun se pastreaza si pe coborare si ajungem Poiana Funduri si apoi in Poiana Grind, analizam un pic harta de pe GPS si traseul de dimineata si alegem o scurtatura pentru a ajunge in Saua Joaca. Aici intuim putin din traseul pe care am urcat dimineata, dar Coltii Gainii sunt inca ascunsi in nori; pornim spre Casa Folea, ajungem la ora 19 si un pic.

Gazdele sunt bucuroase sa ne revada si ne asteapta cu o ciorba ferbinte, cerem si un bulz( dupa o reteta specifica zonei). Mai sunt si alti turisti cazati, dar avem noroc de oameni cumsecade. Profitam de dus si apa calda si ne bucuram de caldura din camere, pentru o odihna meritata!

Duminica dimineata plafonul de nori este si mai jos, vantul bate cu putere, aflam ca drumul direct din Pestera spre Magura si apoi Zarnesti nu este recomandat pentru masini mici, Unii bocanci sunt uzi si renuntam la Piatra Mica, mergem si vizitam Biserica Fortificata de la Prejmer si Rezervatia Valea cu Zimbrii, aflata la sud de Intorsura Buzaului, mergem spre Covasna direct si apoi Targu Secuiesc.

Este o portiune de drum fara asfalt, insa fara gropi mari, dar padure deasa si serpentinele compeseaza prin frumusete. Facem o pauza de masa inainte de Pasul Oituz si pe seara ajungem in Bacau si apoi in Iasi.

A prins foarte bine iesirea si ma bucur ca ne-am simtit bine, chiar daca mare parte din frumusetile Craiului nu s-au lasat dezvaluite.  Cu siguranta o sa mai ajungem si speram ca prognozele nu ne vor mai pacali atunci;) Poate pentru ca nu s-a vazut haurile din stanga, dar mai ales din dreapta, ne-a facut sa pastram o viteza buna, mai ales conditiile cu stanca uda si inghetata, jneapan plin de chiciura, dar si frigul ne-a motivat. Ne-am miscat foarte bine, sub timpii estimati de mine, e drept ca si estimarea am facut-o pentru o echipa mai mare si nu speram sa fie asa de omogena.