Creasta Suhardului vara

             Piatra Vithos de 1 mai a fost o tura reusita, trei zile Delta din iunie relax, distractie, dar cam fara efect calmant. Concluzia  vine clar: in doua luni o zi pe munte e prea putin. Asa ca, propunerea din timp a lui nea Gicu pentru creasta Suhardului vine la fix, sa fie pe noua iulie. Pregatiri, telefoane etc si joi noptea suntem in trenul de 19:17 spre Vatra Dornei cu Ramiro, Gicu si Gelu. Ajungem in Dorna la 24:00, ne cazam intr-o camera rezervata din timp la o pensiune fara pretentii, cu gand ca dimineata sa mergem in Pasul Rotunda cu un rechin sa facem traseul de creasta inspre Dorna pentru mai multa lejeritate la intors. Tovarasul rechin nu mai raspunde dimineata asa ca pe la 9:00 decidem sa luam traseul de la Runc spre Rotunda.

          Prima zi: Dealu Runc –Romega – Faroane- Sveitaria –lacul Icoana; banda albastra, 26 km, 10 ore.

           Dilema e, si chiar nu am inteles care a fost logica, traseul e marcat cu banda albastra pana la Vf. Omu si urmeaza linia crestei care a fost marcata inainte cum se marca cu banda rosie, da in fine macar e marcat.

          Traseul nu-i dificil ca greutate si nici ca orientare chiar daca marcajul mai lipseste mai ales la intrari si iesiri din poieni, mai sunt si defrisari, dar e un traseu lung si trebuie sa eviti sa faci opriri nejustificate si sa fii atent la relief sa nu mergi inainte daca nu gasesti marcaj o perioada mai mare. Oricum nea Gicu are notiuni de orientare cat pentru multi care merg pe munte si aveam la noi si un track care desi facut iarna de Mihai, corespunde bine cu realitatea. Intram in traseu pe la 9:00, prima parte fiind mai solicitanta e urcusul pe Dealul Runc, apoi se intra in padure pe curba de nivel, se ocoleste Vf. Ousoru lasandu-l in stanga si pana la stana din Romega traseu de voie buna. E o vreme buna pentru efort dar nu prea pentru poze, ceata apare si dispare, creasta Suhardului e cu mult deschis, pasuni, multe stani, nebatut, nu am intalnit nici un muntoman asa ca merita din plin chiar daca nu e pe lista multora. Mergem constant si pe la ora 13:00 suntem la Romega, facem o pauza de masa iar pe la 15:30 suntem deja la schitul Recele o zona foarte frumoasa, merita sa vii chiar sa te cazezi si la schit pentru un week de odihna. Tot traseul ai in spate ca si punct de reper Vf. Ousoru iar apa nu e o problema in Suhard. Ne pusesem in plan ca loc de campare Saua Diecilor eventual Lacul Icoana in caz ca …. O vreme uitam de harta si de gps si mergem dupa marcaj si in loc sa ocolim Muntele Sveitaria prin stanga, facem dreapta si la un moment dat dispare marcajul  si ne trezim la o stana unde se termina drumul. Consultam harta si gps-ul (da e bine sa intrebi si ciobanii unii chiar stiu zona) traversam dealul prin spatele stanii si in sfarsit dupa vreo ½ de ora ajungem la lac unde ne oprim, locul e perfect de campat,este si un izvor in padure la 30 metri cu o apa extraordinar de rece. Eeee, aici e partea care ne place cel mai mult, scoatem o sticla de vin si una de apa minerala si radem cate doua sprituri, pregatim masa care a fost o nebunie cu supa de oase fiarta si piept de curcan la gratar de acasa, legume  proaspete, ceva instant, plus bureti culesi pe traseu (hribi si galbiori) cu slaninuta la ceaun. Dar asta e o alta poveste si e la rubrica „alimentatia pe munte” din revista. Inchidem cu cate un ciocanel de tuica si pe la ora 21:00 trecem la somn cu gand optimist ca a doua zi sa ajungem cat mai aproape de Pasul Rotunda.

           A doua zi: Lacul Icoana-Saua Diecilor-Vf.Pietrele Rosii-Vf.Omu-Pasul Rotunda: banda albastra pana la Vf. Omu, banda rosie pana la Rotunda, 21 km,8 ore.

         La ora 9:00 plecarea. Traseul urmeaza in urcare linia crestei, trece peste Vf. Diecilor (1631 m), apoi prin Saua Diecilor care ca si loc de campare e bun, dar mie mi sa parut neprimitor si expus plus ca stana parca era parasita. De la stana (e si o stanca distincta langa ea) se urca de-a dreptul pe Vf. Diecilor, cand se ajunge in creasta se tine stanga si se intra in padure unde apare iar marcajul, se coboara intro mica sa si de acolo pe urcus lejer de vreo 150 m diferenta de nivel pana pe Vf. Pietrele Rosii unde se afla si un transeu, militar probabil.

          Vremea nu ne-ndeamna sa urcam pe varf (e si un traseu ocolitor) dar speram ca se ridica ceata si la 11:30 suntem sus la 1773 metri, dar fara posibilitati fotografice in jur. De  aici si pana la ruinele fostei cabane pastorale Omu stiam ca e portiune buna de jnepenis dar cei de la Salvamont (chiar de apreciat efortul lor) au curatat poteca pe aproape 70% cum vii dinspre varful Omului. Trebuie de stiut ca marcajul banda albastra urca pana pe Vf. Omu (1932 m), si se urca chiar din drumul ce ocoleste prin dreapta varful, dar noi si nehotarati si neatenti ratam intrarea si o luam stanga pe forestier, nici nu era vreme de mers pe varf asa ca, cu ochii la el poate poate se lumineaza mergem spre Rotunda. S-a luminat la un moment dar eram deja in coborare si i-am facut doar poze.

         Traseul  urmeaza drumul forestier, pe la ora 13:00 revedem si locul unde am campat in 2009 cu HPM-ul si in exact in 9 ore si 15 min suntem la cabana din Pasul Rotunda unde aflam cu stupoare ca nu are bere si pana la sosea mai sunt 4 km.

          Avem noroc totusi de un atv de patru locuri care-si face mila de noi, la sosea ne asteapta berea, vreo doua galeti de hribi si galbiori de la localnici si ca bonus o cazare intr-un vagon de muncitori de la exploatarea forestiera. Domnul Gelu isi etaleaza maiestria culinara si pana pe la 12:00 mancam vreo trei feluri de mancare si doua feluri de bere, ceva cantari si la somn.

          Duminica ne trezim usoooor si tot asa usor  pierdem si microbuzul ce urma sa ne duca la Dorna asa ca, iar de la capat, mai pe jos mai cu ocazii, pe la 12:00 ajungem in Mestecanis chiar mai bine decat ne-am fi asteptat.

        O tura de vis si efort pe masura

        Text: Aurica Scriitoru