Prin Calimani cu bicicleta

Duminica 28.08.2011 ne trezim cu noaptea in cap, respectiv ora 4, cum facem de fiecare data cand ne vin idei de incursiuni la munte, ne intalnim, punem bicicletele pe masina lui Ducu si la drum.  De data asta Calimani. Eu imi doream de mult sa ajung la Retitis cu bicicleta, de cand am observat asta iarna de revelion linia TransCalimaniului care serpuia frumos sub zapada groasa.

Chinuiti de ora la care ne-am trezit dar revigorati de peisajele ce se succed pana la Vatra Dornei, ajungem pe la 09 in Dorna Arini, dornici sa cunoastem, de pe cele doua roti, aceasta zona frumoasa din Bucovina.

Carbohidratii necesari efortului sub forma de paste cu pui si ciuperci

In cateva minute ne-am echipat si am inceput drumul spre Gura Haitii. Prea concentrati la drum, am ratat bifurcatia din Sarul Dornei  indreptandu-ne spre Panaci.Ne-am oprit, orientat si am gasit o ulita care ne-a scos la traseul bun, adica spre Neagra Sarului-Gura Haitii.

Racoarea diminetii si verdele crud ce ne inconjura ne ajuta sa ajungem proaspeti la bariera santierului aferent fostei cariere.Aici observ ca trece cine vrea, astfel incat, la momentul cand am ajuns in fostul oras al exploatarii am intalnit tot felul de oameni cu tot felul de masini, dornici sa inceapa aventura vietii lor, adica urcatul pana la cabana de pe Varful Retitis in masina.

Verde luminos

Prima pauza

Drumul nostru

O sa ajungem sus

Ducu…cineva sa il opreasca!!!

Sub halda de steril

A doua pauza

Pe Luna

Din orasul parasit incepem urcarea serioasa pe drumul construit de cei care au lucrat acolo, pavat cu dale de beton pe alocuri dar si plin de bolovani mari ce aveau sa ne faca viata grea pe tot parcursul traseului. Dupa scurt timp intrezarim crasta principala a Calimaniului cu Negoiul Unguresc si piramida Pietrosului.

Trebuie mentionat ca pana la cabana am avut de-a face de cateva ori cu masinile care urcau si coborau si care ne stanjeneau , mai ales ca noi ne luptam cu terenul foarte greoi. Soferul unui jeep chiar aruncandu-mi o injuratura ca nu ma dau deoparte sa treaca el cu mastodontul.

Ajungem la Cabana Meteo pe la 14 in muzica truimfala a lui Aurel Tamas venita de la masina unei familii ce lua o masa copioasa. Pe de alta parte fumul de mici ne imbie, asa ca intram in cabana sa ne izolam de cele din jur. Luam pranzul.Biscuiti, ciocolata, banane. Pe terasa cabanei facem cunostinta cu Catalin care ne arata cum stie el o smecherie care “face foc”.

Ultimii bolovani pana la cabana

Pe terasa

Catalin si obiectul care “facea foc” cand ii atingea bornele

Urcam pe creasta sa vedem partea nordica a Calimaniului insa , in ciuda vremii senine, orizontul era invaluit in ceata. Ne pregatim de coborare. Eram relaxati stiind din profilul desenat pe bikmep ca avem mai mult de coborat.Initial am vrut sa facem toti cei 17 km pana in Toplita, insa am decis sa tinem o curba de nivel din zona de N-E, pe o pajistea alpina si sa ajungem cat mai aproape de Panaci.

Ne uitam pe unde am venit

Pregatiri pentru coborare

Era un traseu nou pe care il mai vazusem doar pe harta. Asa ca ne orientam mai mult dupa directia N, dupa marcajul Cruce Albastra care ne-a insotit o perioada dar si dupa GPS-ul lui Ducu.Urmam un drum foarte frumos, printr-o iarba inalta de o parte si de alta, cu soarele mereu prezent si cu izvoare destule sa nu ne tina decat foarte putin insetati.Dar tot acest drum ne-a incercat rezistenta pentru ca avea destule urcari si era pavat cu bolovani mari,o perioada mergand pe albia unui rau secat.

Iarba grasa

Drumul “pavat”

Spre Nord

Frumos

Intr-un tarziu dam de culegatorii de fructe de padure care ne confirma ca suntem pe drumul cel bun. Simtim ca lasam urcusurile si bolovanii in urma si ca mergem spre vale. Dam de un izvor cu apa rece ca gheata si continuam coborarea.In sfarsit un drum bun, care permitea viteze de 35 – 40 km/h si pe care nu am fost deranjati decat de un tauras naravas care ne bloca trecerea. Nu stiam unde ajungem dar se dovedeste ca simtul nostru de orientare, ajutat de GPS (nu aveam track-ul incarcat) ne-a adus exact pe drumul desenat acasa. Astfel, ajungem in Drăgoiasa.

De aici un sprint cu ultimele forte de 25 km pana la masina, printre sate minunate, linistite (Coverca, Panaci) unde parca toate erau la locul lor.

La 17 30 parasim Dorna Arini si incepem drumul obositor spre Iasi in care momentele de luciditate alternau cu cele in care scapam capul in toate directiile, luati de un somnul ce l-am fi dorit intr-un loc mai confortabil.Oboseala mare, dar Ducu, condamnat la condus, rezista foarte bine.

La 21.30 suntem acasa, din nou.

Traseu bikemap

Alte poze