Se vede marea din Bucegi… marea alpina

Sambata, desi alarmele suna la ora 6:00, dureaza un pic si la 7:30 intram in traseu la Gura Diham. Ceata se asteapta mai sus, dar destul de cald pentru o dimineata de toamna, reusim sa ne incalzim bine dupa Panta Prostolui si dupa o ora suntem la Cabana Izvoarele, nu intram insa si tinem traseul de BR spre Pichetul Rosu si intram pe Take Ionescu. Pe acest traseu ne intalnim cu un singur turist ce cobora de la Omu si ne-a avertizat ca este gheata pe Hornul Mare, dar Take Ionescu este in continuare curat. Aproape de Prepeleac intram in ceata, ce devine albastra si se disting cateva raze de soare. Credeam ca prognozele ne-au inselat, dar nu a fost a asa: o data cu iesirea din padure iesim si din nori. Este ora 10:30, suntem la Prepeleac, dar deasupra marii alpine: Postavaru, Ciucas in departare si putin din Piatra Mare, se vad ca mici insulite in marea alpina; iar departe tare se observa spre nord si Calimanii cu Rodnei. Norii se joaca deasupra muntelui Diham, si pe cresteke secundare. Parasim TR ce continua spre Malaiesti (inca o ora ar mai fi fost de mers cu cateva portiuni interesante cu podete si lanturi) si pastram BR ce urca spre Vf Omu. Suntem inca la umbra, incepe urcusul mai sustinut, cu marcaj mai rar, dar poteca destul de clara, ici colo cate un brad ratacit, dar suntem in raiul jnepenilor, de care ne mai folosim in portiunile abrupte la catarare. Ne dam seama de aceasta portiune nu este recomandata iarna sau pe vreme rea. Gasim si 3-4 lanturi ajutatoare, dar unele sufe sunt la fel de ruginite ca si cele de pe Hornul Mare, ca iti este frica ca iti strapunge si manusa si pielea. Iar  in alte portiuni sunt lanturi noi, dar subtiri si chiar rupte. Desi mai sunt portiuni cu gheata, ne descurcam foarte bine si ajungem in portiunea de gol alpin.  Aici, unde este ferit de soare stratul de zapada este continuu, dar nu are mai mult de 3-4 cm grosime si este zapada buna, cu aderenta. Urmeaza cateva varfuri intermediare, cu cate un stalp, rasare si Creasta Craiului  dupa Creasta Tiganasi, zarim si Cabana Malaiesti, dar care se tot departeaza de noi. Nu dureaza foarte mult si suntem la intersectia cu Brana Caprelor si dupa cum ma asteptam, stratul de zapada este continuu, sunt urme de bocanci doar 10 metri, apoi raman doar cele de capre negre. Pare totul ok si pentru ca este devreme si tinem cont de informatia cu gheata pe Hornul Mare, luam decizia ca in aceea zi sa coboram pe Brana Caprelor, iar duminica sa urcam pe Horn. Totul timpul e de preferat sa parcurgi traseul mai dificil in urcare si nu in coborare si dimineata, cand esti mai odihnit si mai atent. Ne intoarcem la BR si continuam urcarea pe Creasta Bucsoiului Mare. Vantul bate mai tare si ne mai taie din elan, zarim cabana Meteo Omu si facem o scurta sedinta tehnica sub Vf Bucsoiul Mare(era ora 13:00): propunerea mea este sa renuntam la dusul si intorsul pe Vf Omu in aceea zi, ne mai trebuia 2 ore cu pauza la cabana, pentru ca oricum ajungeam acolo a doua zi, iar Brana Caprelor nu stiam exact cat de mult ne ia ca si timp. Fetele sunt de acord si urcam repede pe Vf Bucsoiul Mare (2492m), face o scurta pauza in care Magda ne impartaseste o reteta care e un bum energetic: biscuiti simplii pe care pune miere, bine ca nu mai avem de mers prin padure sa ne miroase ursii 😉 In coborarea spre intrarea pe Brana Caprelor intalnim un grup, pe care ii fericim cand le spunem ca urmatorul varf e Bucsoiul Mare si nu mai au mult de mers. La intrare pe brane ne punem parasapezile, in eventualitatea ca v-om gasi portiuni cu zapada troienita sau adunata pe fundul valcelelor pe care le v-om traversa. Nu a fost nevoie insa, stratul de zapada nu creste prea mult. Mergem o portiune destul de multa