Cabana Dochia – prima cabana din Carpatii Orientali. Istoric.

             Locul de intalnire si popas pe culmea Muntelui Ceahlau a fost de veacuri la Fantana Mitropolitului sau Fantana Rece, izvor ce se afla in partea centrala a platoului. In apropierea izvorului, ciobanii au injeghebat primele „comarnice” si adaposturi din cetina. Mai tarziu, iubitorii de drumetie au ales un loc ferit de vant, spre sud, la vreo 500 m departare de Fantana Rece, locul de asezare al unei cabane.

             Ciobanul Cerbu a fost primul care a ridicat un fel de bordei cu pereti din piatra , sub o stanca la 50 m de izvor in anul 1880. Ziaristul Gh. Panu care si-a petrecut vacantele la Durau timp de 20 de ani, a incercat si el sa construiasca o coliba tot la Fantana Rece in 1906 dar care datorita intemperiilor vremii s-a daramat.

 

Mos Cerbu desenat de N. Stoica

              La 10 august 1907, sub auspiciile Societătii Turistilor din Romania, Filiala Iasi, a fost lansat un „apel” care chema la inceperea lucrarilor de constructie. In apel se scria: „Muntii Carpati, aceste minunate podoabe naturale cu care este inzestrata frumoasa noastra tara, raman in mare parte necunoscuti, nu numai strainilor, dar chiar romanilor, nu atat prin lipsa de dorinta de a face escursiuni, cat mai ales din lipsa inlesnirilor necesare escursionistilor. Cati n-au trecut prin grele incercari, din cauza lipsei unui adapost, daca au fost surprinsi pe varfurile inalte in timpul vreunei furtuni violente, ce nu sant rare acolo! Cati au trebuit să renunte cu regret de a vedea un rasarit ori un apus de soare pe varful Ceahlaului, neavand unde se adaposti o noapte !”… „Noi, incurajati de tanara, dar activa Societate a Turistilor din Romania… ne-am hotarat sa incercam a remedia in parte raul, ridicand pe cel mai frumos munte din Moldova, pe varful Ceahlaului, chiar în aceasta vara, un adapost permanent in zid, care sa poata adaposti comod 25 persoane, unde sa se poata gasi un pazitor, o camera de bucatarie, un pahar de vin sau de coniac, o bucata de branza ori de sunca, oua etc. in conditiile cele mai avantajoase”.

                                     Cararea materialelor de constructie

Apelul era semnat de profesorul I. V. Praja, presedintele Societatii de gimnastica si sport din Iasi, de profesorul universitar Ion Simionescu, presedintele Societătii turistilor din Iasi si de altii.

              Dupa cum rezulta dintr-o dare de seama pe anul 1907—1908, adapostul de pe Ceahlau a fost ridicat in anul 1908 si s-a inaugurat la 30 iunie acelasi an. Din ziarele şi publicatiile vremii aflam ca la constructia adapostului de pe Ceahlau si-au adus o contributie hotaratoare profesorii D. Cadere şi I. Gavanescul, acesta din urma adunand bani din conferintele publice.

            Prima cabana din Carpatii Orientali a fost construita cu mari sacrificii si a costat cca 5000 lei, o suma importanta pentru acea vreme. Avea doua odai, din care una pentru paznic, si putea adaposti pana la 20 de persoane, iar taxa de cazare era „50 de bani de persoana ce se va adaposti ziua si 1 leu pentru persoana ce se va adaposti si va dormi o noapte in cabana, unde va gasi foc, pat si serviciul necesar preparatului mesei”.

                      Cabana Dochia la inaugurarea din  anul 1914

             Bucuria excursionistilor de pe Ceahlau a fost insa de scurta durata. La numai 20 de zile de la inaugurare, la 18 iulie 1908, adapostul Dochia a fost distrus de o furtuna. Se pare ca dezastrul s-a datorat neglijentelor unui antreprenor hraparet, care n-a vrut sa puna fundatie de zid pe o lungime de 6 metri, la o adancime de 80 cm. Pe de alta parte, cum a reiesit din ancheta ce s-a intreprins la fata locului, in august 1908, mortarul pentru zidarie a fost „rau facut”, iar cimentul intrebuintat n-a facut priza, fapt ce a dus la craparea zidurilor si daramarea cladirii.

               Prabusirea adapostului de la Dochia a produs un larg ecou in opinia publica, astfel ca, la scurta vreme, s-a constituit un nou comitet, din initiativa Societatii de gimnastica si sport din Iasi, pentru refacerea cladirii. Se lanseaza noi liste de subscriptii, in intentia de a reconstrui adapostul pana in anul urmator, 1909. Constatandu-se insa ca refacerea adapostului ar fi costat sume mari si ca nu ar fi existat suficiente garantii ca zidaria va rezista, se hotaraste ridicarea unei noi cabane din beton armat. Intre membrii comitetului ii intalnim pe aceeasi inimosi profesori ieseni, in frunte cu D. Cadere, Ion si C. Praja, inginerii Bals si Niculescu, dr. Costinescu s.a.

                                               Cabana Dochia in anul 1920

               Lucrarile de constructie vor incepe cu adevarat abia peste cativa ani, din aceeasi cauza: insuficientele fonduri adunate. Se mergea pe ideea largirii listelor de subscriptie, incluzand in ele personalitati din intreaga tara.

              Astfel, in listele de subscriptie lansate cu acest prilej, aflam nume ale unor mari personalitati politice, stiintifice şi culturale din Iasi si din intreaga tara. La loc de frunte figura Spiru Haret, pe atunci ministru al instructiunii publice, profesorii Ion Simionescu, Nicolae Iorga, Gh. Munteanu-Murgoci, A. D. Xenopol, O. L Istrati, Artur Gorovei, Eugen Lovinescu, Alexandru Vlahuta s.a.

               Colectele se faceau insa destul de greu, astfel ca la inceputul anului 1909 abia se stransesera 4 300 lei, din cei 7 000 lei, suma ce ar fi fost necesara — dupa aprecierile inginerului Eugen Botez — pentru ridicarea cabanei. In consecinta, Comitetul pentru adapostul Dochia hotaraste organizarea unor serbari la Copou, cu jocuri de artificii, muzică militara, dans si alte distractii. Pentru aceasta, Comitetul a comandat de la Fabrica „Vulcan” din Bucuresti ,,materialul preparat pentru 100 rachete şi 18 figuri mari”, necesar lansarii focurilor de artificii. De asemenea, s-a hotarat sa se organizeze „proiectiuni foto-electrice” cu clisee colorate, precum si diferite concursuri distractive. Din lista de cheltuieli rezulta ca la „concursul de taraboante”, premiul I a fost rasplatit cu 2 lei, iar premiul al II-lea cu l leu. In acelasi timp, de la tombola s-a castigat ca premiu,,o rata”.

              Serbarile de la Copou, amanate de patru ori din pricina „ploilor interminabile”, n-au adus insa fondurile scontate. Comitetul a fost nevoit sa recurga la diferite „reprezentatii cinematografice” in sala Casei Pathe din Iasi, cu care ocazie s-au procurat sume mai substantiale. S-a organizat in acelasi scop si o serbare la Piatra Neamt, dar rezultatul ei financiar a fost nesemnificativ. Intr-un proces-verbal din septembrie 1909 se arata ca initiativa Comitetului de a organiza o noua serbare-matineu la Copou a ramas fara rezultat, ,,din cauza febrei tifoide si a inchiderii scoalelor”.

                  La inceputul anului 1910, Comitetul era convocat spre a lansa noi liste de subscriptii si a aproba, in sfarsit, primul plan al constructiei cabanei, dar se constata ,,cu regret ca membrii Comitetului nu se intereseaza mai toti de chestiune”. Iar in aprilie acelaşi an, Comitetul hotaraste sa se mentina decizia luata in luna martie ,,ca sa se zideasca cabana tot din piatra, dar cu fundatii sigure si care sa nu se aseze decat sub controlul unui delegat al Comitetului”. Se mai hotaraste ca la inceputul lunii mai o comisie sa se deplaseze pe Ceahlau pentru a se alege locul constructiei, unele materiale fiind de-acum transportate pe munte.

Cabana Dochia si excursionistii din Iasi membri S.G.S.M. Iasi in anul 1927

              Intr-un alt apel din octombrie 1911 se arata ca,,din cauza inundatiilor mari din acest an din Moldova, a lipsei consecutive de muncitori si a greutatilor enorme de ridicare a materialului de constructie a adapostului pe muntele Ceahlau, a ramas ca sa se termine negresit ridicarea acestui adapost la 6 august 1912″. In iulie 1912, Comitetul pentru adapostul Dochia expedia diferitelor personalitati o noua misiva in care se spunea:,,Gratie subscrierilor deja primite si a unui ajutor insemnat pe care a binevoit a ni-l da domnul Pangrati, ministrul lucrarilor publice, Comitetul nu a pregetat sa inceapa lucrarile atat de grele ale acestui adapost, carele ar fi gata între 25 august—5 septembrie, daca Comitetul nu ar fi descoperit cu o suma de peste 4000 lei. Pentru a nu se opri aceste lucrari, compromitand astfel o cladire a carei necesitate este atat de simtita si care va fi o proba ca si tara noastra cultiva sporturile care-i fac cunoscute frumusetele solului  si contribuie la educatia nationala a tineretului, ne-am luat permisiunea de a va ruga sa contribuiti…”

                Intr-o dare de seama amanuntita a Comitetului, in sedinta sa din ianuarie 1913, se anunta intocmirea unui nou deviz pentru ridicarea cabanei, deviz ce totaliza o suma cu mult mai mare decat cea apreciata iniţial: 11 800 lei. Devizul era intocmit de inginerul sef al Serviciului tehnic al judetului Neamt si s-a trecut, in fine, la executarea lucrarilor, astfel ca in vara aceluiasi an au fost puse fundatiile „in intregime din beton de ciment armat”.

              La inceput au lucrat carausi, elevi si studenti din Iasi, localnici din imprejurimi, unii platiti altii voluntari; apoi C. Zane aduce cativa italieni emigranti priceputi in constructii pe munte .

             In acelasi interesant proces-verbal din ianuarie 1913 se mai poate citi si urmatorul frumos indemn: ,,Daca vom pune umarul cu totii, cu hotarire, in aceasta ultima sfortare, nadajduim sa ajungem la realizarea scopului nostru, chiar in decursul verii viitoare”.

                Intr-adevar, in vara anului 1914, cabana de pe Ceahlau era terminata. In iulie, se trimiteau adrese-invitatii catre toti cei care au contribuit baneşte sau cu materiale la implinirea telului propus: ,,Stimate domn, ne facem o placuta datorie a va instiinta ca in ziua de 6 august a.c. se inaugureaza adapostul «Dochia» de pe muntele Ceahlau, la a carui infaptuire ati contribuit si Dv. Speram ca nu veti lipsi, impreuna cu familia, de la aceasta serbare. Un comitet special se va ingriji ca Onor escursionistii sa gaseasca la Bicaz, Buhalnita, Rapciuni (Hangu) si Durau inlesnirile necesare cu preturi potrivite. Comitetul nu-si poate lua sarcina a procura de-ale mancarii, nici jos, nici pe munte; de asemeni, nu poate garanta adapostul peste noapte sus pe Ceahlau la mai mult de 30 de persoane. Atat in Bicaz, Rapciuni, M-rea Durau si pe Ceahlau se vor gasi membri din comitetul de serbare purtand semnul distinctiv la butoniera o floare a reginei (Edelweiss) care vor da escursionistilor toate explicatiunile necesare”… „Concursuri, jocuri, muzica şi alte distractiuni vor avea loc cu acest prilej”.

               Nu stim cum s-au desfasurat festivitatile anuntate cu atata pompa, dar realizarea cabanei „Dochia” ramane o pagina importanta in istoria turismului romanesc, aflat inca la inceputuri. Este o realizare exceptionala, tinand cont de posibilitatile tehnice limitate ale vremii. Urcarea pe Ceahlau a peste doua vagoane de ciment, a fierariei, lemnariei, sticlei pentru ferestre, a utilajelor doar pe spinarea cailor si cu ravna neobosita a oamenilor este un efort demn de admiraţie.

                                            Cabana Dochia in anul 1928

            Cabana Dochia din beton a rezistat vremurilor dar a fost mereu expusa evenimentelor istorice.Devastata de evenimentele tragice din timpul primului razboi mondial a fost reparata cu alte cheltuieli ale iesenilor si redata in functiune abia in 1927. La inaugurare au participat 600 de persoane – tarani din imprejurimi, intelectuali si turisti din toata tara, suportand vremea rea cu lapovita si ninsoare din acea zi de 6 august 1927.

                  In 1937 cabanierul Gh. Baciu a mai construit din lemn, spre vest, o coliba langa cabana pe priciul careia erau adapostiti turistii tot mai numerosi. La bucatarie a facut un pod unde se urca pe o scarita, pentru a crea spatiu de dormit pentru inca 6-7 persoane. Cu toata inghesuiala din cabana in lunile calduroase, Baciu multumea pe turisti prin politetea lui si prin faptul ca avea pe plita sobei oricand ceaiul cald din frunze de afine, lapte cald si alte alimente, pentru ca reusise sa creasca gaini, porci si avea si o vaca. Turistii se acomodau cu aceste conditii modeste, cabanierul reusind sa mentina o atmosfera de buna-voie si liniste, povestind intamplari din munte, organizand „campionatul de sah al zilei respective”, invingatorul primind gratis lapte cu mamaliga!

                             Cabana Dochia in anul 1945

                 In timpul evenimentelor din 1943-1944, cabana nu a functionat, a ramas incuiata, dar nemtii au patruns inauntru si au creat acolo un punct de observatie. Dupa alungarea resturilor armatei germane ce se ascunsese sau se retragea prin Ceahlau, cabana deteriorata a mai fost locuita un timp de armata sovietica. A fost iarasi reparata in vara anilor 1945-1946.

                                     Cabana Dochia in anul 1957

              Dupa 1948 Ceahlaul este uracat de un numar tot mai mare de turisti, cabana devine neancapatoare si se incep lucrari de extindere cu inca doua camere, una dormitor si alta sala de mese.Cladirea se extinde spre est. Lucrarile au inceput in 1956 si s-au terminat in 1958. Si totusi cabana nu face fata afluxului crescand de turisti, ceea ce determina O.J.T.-ul Neamt la o noua extindere incepand cu anul 1982. La inceput s-au mai lipit doua camere in partea de vest a cabanei, dar obtinandu-se fonduri mai mari, se proiecteaza o constructie noua.

                                   Cabana Dochia in anii 1958-1983

               In 1983 se aduce apa potabila in cabana, de la izvoarele de sub Fantana Rece, prin tevi ingropate la 1 m adancime. In anul 1984 se realizeaza racordarea cabanei la reteaua electrica din Durau, printr-un cablu electric ingropat la 0,80 cm adancime, pe o distanta de 7,8 km. Lucrarea a fost realizata cu participarea muncitorilor din intreprinderile orasului piatra Neamt si al armatei, durand trei luni, si terminandu-se cu instalarea a doua statii de transformator.

Cabana Dochia in prezent

              Cladirea noii cabane se extinde spre est, in anii 1985-1989, materialele de constructie sunt carate pe cai si cu elicopterul. Cu ocazia sapaturilor pentru fundatia de beton s-au descoperit resturi din temelia primei cabane care s-a prabusit. Pe frontispiciul unei ferestre din vechea cabana, sub o tencuiala, s-a descoperit scris cu negru: „construita intre 1910-1914, functioneaza de la 15 mai la 15 septembrie”

Cabana Dochia in prezent

La efortul pentru lucrari au participat voluntari si turistii care au urcat muntele, carand cate o caramida, o punga cu nisip sau alte materiale, fiecare dupa puterea sa, cu satisfactia ca au contribuit  cu ceva la ridicarea cabanei, de care au ramas legati sufleteste.

 

Bibliografie:

 

„Drumet pe Bistrita si prin munti” – D. Martiniuc

„Ceahlaul- ghid turistic” – Dr. Ghe. Iacomi

„Ceahlaul” – Ioan Stanescu

„Ceahlaul” – Sanda Nicolau

 

Foto color:   Cibotaru Mihai si Luca Catalin