Creasta Pietrei Craiului

Sambata 13 august, dimineata la ora 05.30, plecam cu voie buna spre autogara, urmand sa efectuam mult dorita drumetie in Piatra Craiului.Starea de spirit pozitiva dispare pentru cateva minute, deoarece locurile noastre pe care le rezervasem cu o zi inainte au fost ocupate in totalitate. Dupa o socoteala ceruta soferului, si un mic circ necesar , ne regasim fiecare linistea, ba in picioare, ba pe un scaun improvizat pe post de copilot. Aceasta postura face inevitabila socializarea cu subectul principal al neintelegerii fata de care, pana la urma, nu a mai ramas nici un resentiment.Chiar recomand cursa Iasi-Brasov de la ora 06 din Vama Veche, care ajunge la 12 30 la destinatie, cu doua pauze destul de mari, una la Roman de 15 minute pentru nevoi imperioase iar alta de 30 minute la Popasul Codreanu din Poiana Sarata pentru o culturalizare fortata in miros de mici si ritmuri lautaresti.Fara sa avem timp sa vedem sfarsitul unui film prost ce rula pe ecranul din autocar, ajungem in Brasov la ora stabilita.Aici il intalnim pe Iulian, un student la conservator in Bucuresti, care urma sa se alature grupului nostru pentru urmatoarele zile, si care, ca orice artist visator fusese pradat de bani pe tren in timpul somnului. Ne asiguram ca are destula mancare pentru cele 3 zile pe munte si luam primul tren spre Zarnesti.

Deja se vedeau Bucegii si creasta Pietrei Craiului ce urma sa o parcurgem in urmatoarele zile.Suntem la munte.

Din Zarnesti, Mihai suna la un maxi-taxi si in cateva minute ne preia si ne teleporteaza la cabana Plaiul Foii pentru un pret de 10 lei fiecare. Deja muntele cade pe noi.Plecati de acasa de doar cateva ore simtim nevoia unei pauze si a unei mese, mai ales ca timpul nu ne presa.Zabovim mult la cabana, pe terasa, cu Craiul in fata noastra. Ne uitam unde vom ajunge noi in cele din urma, sus in creasta batuti de soare si mai putin vant.

Facem plinul, Cristina cu vinul…doar un pahar

Zidul Craiului, zona Nord-Vest

Doar din plictiseala si nu de nevoie , plecam pe la 16 spre refugiul Şpirlea, adica 1h 30 min de mers pe Bandă Rosie pe Valea Şpirlei al carui izvor inseamnă şi ultima sursă de apă. Urcăm abrupt 15 minute de la izvor si gata cu efortul pentru prima zi. E abia 18 iar noi suntem la Refugiu ,unde, mai sfiosi, mai rabdatori sa vedem poate o veni cineva care chiar are nevoie de refugiu, ne instalăm incet incet in marea de brusturi, tantari si insecte zgomotoase din jur.

Refugiul Şpirlea

Craiul de deasupra

Mihaela, Cristina, Paula

Ne facem comozi si la trecerea timpului, lansez invitatia la un concurs de a aprinde focul cu surse rudimentare, pe care ni le pune la dispoziţie natura.Dupa mai multe incercari esuate, castiga un polonez coborat din creasta si care era posesorul unei brichete eficiente cu care am aprins focul in vatra deja existenta, iar fumul ne ajuta sa scapam de insectele nesuferite.Voie buna. Focul ne lumineaza fetele care se pierd privind spre marele zid ce se ridica deasupra noastra. Noaptea si pana la urma somnul ne cuprinde, noi in sacii nostrii caldurosi, in refugiul plin de vietati, de la colonii de paianjeni la soricei,broaste si cine stie ce o mai fi fost.
Un somn bun cu scurte iesiri in padure pe poteci nemarcate, de nevoie.

…foc doar in vatra special amenajata.

Privind spre maine

…şi am fi vrut sa urcăm pe La Lanturi.

Ne permitem si o dimineata prelungita, la 9 ridicam ancorele(rucsacii in care caram fiecare cate 4 litrii de apa, iar Mihai….mai mult, ce trebuia sa ne ajunga pana a doua zi la Curmatura sau la izvorul din Valea Crapaturii) si urcam pe poteca ce merge La Lanturi, dar noi facem dreapta si mergem pe traseul de sub peretele vestic spre Marele Grohotis – Pestera si Cerdacul Stanciului, astfel incat, soarele nu il simtim decat 4 ore mai tarziu odata ajunşi in creasta din zona Funduri.

Marele Grohotis

Din Pestera Stanciului

Cerdacul Stanciului

Ucrarea in creasta mai atenuează din parerea de rau a unora dintre noi, dornici de a fi urcat pe La Lanturi, deoarece si aici am avut o portiune destul de interesanta, cu saritori ce trebuiau catarate si mult grohotis unde efortul era accentuat de rucsacii grei in care ne caram fiecare un minim de confort necesar.

Suntem in creasta pe varful Funduri si in sfarsit vedeam dincolo, spre est, adica Culoarul Rucar Bran si maiestuosul Bucegi iar la vest de el Leaota. Osteniti de urcusul accentuat ne rotim privirile catre cele patru zari, minunati de frumusetea peisajelor aflate la picioarele noastre, dar si de norii amenintatori care se descarcau cu forta deasupra muntilor Iezer-Papusa.Norii astia ne-au facut sa fim foarte intrebatori, exagerat de intrebatori pe alocuri, perdeaua de ploaie venind spre noi cu repeziciune , dupa parerea unora, sau urmand directia opusa, dupa opinia altora. Vroiam sa fim precauti, o furtuna in creasta nu ne-ar fi incantat, mai ales ca locurile de retragere, pana la Grind, sunt putine si anevoioase.Asa ca in unanimitate decidem sa asteptam o ora in refugiul Funduri sa vedem ce vrea vremea de la noi.Coboram imediat, ne intindem si dormim fiecare cat poate si cum poate iar afara ploua incet si linistit.

Bucegii sub nori

Iezer-Papuşa sub ploaie

Dupa o ora de leneveala, la 16 intram cu avant in traseul de creasta.Vremea la inceput amenintatoare se linisteste, pana la apus fiind perfecta. Ne lasa sa ne vedem cu precautie de traseul nostru , de poteca ingustata pe alocuri,de jnepeni,de caprele curajoase care ne dadeau tarcoale, de Nicu, care avand probleme medicale digestive ne striga cu speranta daca varful pe care suntem ar fi sau nu ultimul pana la Grind.”Nu Nicu, mai avem”, ii raspundeam fara sa auda, dar intelegea din gesturi ca mai are de indurat.

Scapam de jnepenii din Creasta Sudica

Marele Grohotis vazut de pe varful Pietrei

Capra neagra prezenta puiului ei niste oameni de treaba

Cu atentie spre Grind

Parcurgem creasta sudica si pe asfintit, intre 20-21 ajungem la Grind unde am inoptat. Soarele apunea, iar o luna perfecta rasarea luminand noaptea si parca mai incalzind din atmosfera friguroasa a serii la peste 2000 m. In refugiul aproape plin isi face loc pentru noaptea ce va urma Paula si Nicu, astfel ca ramanem 5 in 2 corturi . Si cum locuri de cort nu prea sunt ne-am multumit cu o panta mai putin inclinata dar care tot ne dadea emotii ca o sa ne trezim la Grind 2. In noaptea ce a parut mai lunga din cauza discofortului, am iesit afara sa luam o gura de aer, muntele fiind luminat, cerul senin iar o capra neagra pastea la 10 m de cortul nostru.

Un loc mai drept

Luna nebuna

Dimineata ne surprinde cu o ceata deasa venita parca de nicaieri, care nu lasa soarele sa ne incalzeasca.Totusi, se observa lupta acestuia, trimitand razele prin zidul alb pe care pana la urma il sfarama complet.Suntem bucurati de caldura soarelui, de privelistea nemarginita si de un mic dejun in acest loc minunat.Urmeaza ultima zi pe munte.Una lunga.

Ceata diminetii

Saua Grind

Steagul HPM la Grind

Plecam energizati sa terminam si partea Nordica a crestei Pietrei Craiului, nu ianinte de a face o poza de grup pe varful La Om. Dupa acest moment fiecare a mers in ritmul sau, astfel ca ne zaream unul pe celalalt ba pe Clai, ba pe cele doua Timbale si intr-un final pe Ascutit unde ne regrupam toti in jur de ora 13. Diferenta de timp a permis unora sa dormiteze, sa se hraneasca si astfel pentru a pastra ritmul dar si pentru a ajunge inainte de 18 la gara in Zarnesti, ne dam ca urmator punct de regrupare intocmai aceasta gara.Asta pentru ca Iulian, violonistul din Bucuresti, avea tren mai devreme.

Deci suntem 7

Spre Nord

Pe una din Ţimbale

Refugiul Ascutit cucerit

Norii bat la poarta Craiului

Dar pana la gara, ne indreptam spre Turnuri.Deja se simtea ca parasim creasta, padurea isi facea prezenta dar si picioarele noastre resimteau coborarea. Le spuneam colegilor sa abordeze traseul din zona La Turnuri cu atentie multa pana cand i-am cam facut tematori.Eu urcasem singura data pe aici intr-o iarna, impresia de pericol fiind mult mai accentuata de zapada. Insa , mai ales fetele Cristina si Paula s-au aratat incantate, declarand ca vor sa revina sa-l mai parcurga.

Mihaela printre Turnuri

La baza lor

Si asa din stanca in stanca, din sufa in sufa realizam ca obiectivul a fost indeplinit.Parcursesem Creasta in intregime si eram bine si sanatosi. Suntem in Saua Crapaturii, la intersectia traseelor spre Curmatura, Piatra Mica sau Valea Crapaturii pe unde, in fapt, am coborat si noi. O coborare anevoiasa unde muntele ne-a chinuit cu un grohotis cu bolovani mari, umezi si alunecosi platind astfel, poate, pentru vremea buna care ne-a insotit pe parcursul celor 3 zile.

La rascruce de drumuri

Valea Crapaturii

Sub lumina , Zărnestiul

Gonim spre gara si ajungem la 17 40, numai bine pentru trenul de 18 ce-i folosea lui Iulian sa ajunga la Bucuresti.Vin si ceilalti colegi de pe drum iar la 21 suntem in drum spre Brasov de unde luam infernalul tren Brasov-Iasi.Acesta trece prin Barlad si ajunge la destinatie la ora 8 30 dupa aproape 10 de mers. Cea mai grea parte a turei, dupa parerea majoritara.

Piatra Craiului ne-a minunat, ne-a incantat si ne-a facut sa spunem ca vom reveni sa-i scotocim braurile, poienile si jgheaburile unde stim ca se afla adevarata poveste a acestui munte.

Participanti: Mihai, Mihaela, Nicu, Cristina, Paula, Iulian, Ionut..

Alti protagonisti :
Garofiţa Pietrei Craiului

Floarea de colţ

Rupicapra rupicapra

…norii, soarele, vantul , stanca, luna…

Foto :Cristina Bârsan, Mihai Huşleag.