Sarbatoare si oameni in Ceahlau

La o intalnire cu prietenii din HPM, in urma unor discutii mi se aprind talpile si ma hotarasc ca trebuie neaparat sa plec pe munte in week-endul ce urma. Numai bine imi zic ca prind Sarbatoarea Muntelui Ceahlau si in acelasi timp si vestita si putin vazuta piramida de la rasarit. In saptamana precedenta plecarii tot aud in diverse grupuri discutii despre piramida si acestea imi intaresc si mai mult dorinta de a pleca. Zis si facut…o mica organziare si vineri seara pe la 18:30 ma vad in masina cu Paula si cu Ionut in drum spre Izvorul Muntelui. Primul popoas il facem dupa 10 min, intr-un peco ca na…masina chiar daca speram noi sa mearga cu aer si apa…o vrut ceva benzina.

In Izvorul Muntelui ajungem cam pe la ora 21-21:30… ne echipam si cu voie buna plecam spre varf pe traseul “Lutul Rosu” (nu mai stiu cu ce e marcat, dar stiu traseu :P). Initial am zis sa urcam pe Poiana Maicilor, dar pana la urma am ales “liftul”.

Cam in jur de ora 22:00 intram in traseu si ii dam la deal cu voie buna. Si mergeam, si vorbeam…si de la un moment dat eu care faceam cea mai mare galagie, ceilalti 2 nu mai intelegeau nimic. Schimbasem cuvintele pe gafaiala… si am zis ca na…”mai putina vorba si mai multa miscare”. Un popas de o hidratare il facem si la primle banci iar de acolo ii bagam puternic pe “panta prostului”

Pe traseu mai facem pauze din cand in cand, ca sa ne mai tragem sufletul, mai oprim si lanternele ca sa “vedem” bezna ce ne inconjura. In padure o liniste puternica si o noapte neagra neagra, doar de ici colo si mai zareau printre ramuri stele.

Pe la ora 1 ajungem la Dochia. Ne asteptam sa ne intampine vreo “discoteca”, dar cel putin afara era liniste. Cand intram in caban am crezut ca intram intr-un loc cu refugiati …..pe partea dreapta era sala de mese…cu cativa cheflii sau cum le-o zice (de aistea cu ceva grade la etaj de la ceaiurile de hamei sau cine mai stie ce), iar pe partea stanga dormitoarele perpendiculare (de ce zic asa…ca se dormea in MS-dos si cu capu pe masa).

Ne lipim si noi de o masa de pe dreapta, infulecam ceva, servim: eu un “ceai” iar colegii ceva apa  (cobinata cu ceva licoare de la conu Aurica) si ne pregatim sa o tulim spre dormitorul nostru (unde e…urma sa-l gasim). Iesim de la cabana si pornim spre Toaca. Vroiam sa “campam” in apropierea varfului ca sa ajungem mai repede dimineata. Dupa ceva cautari nimerim in mijlocul “boschetilor” (jnepenilor) udati putin de roua care se asezase pe ei. Paula si Ionut isi fac culcusurile, si se baga in saci. Eu ma mai lungesc cu ceva poze si cu o turuiala la gura…pana cand Ionut imi zice sa tac ca nu poate adormi. Termin de facut inca 1-2 poze si sar si eu in sac pentru un somn alunecos (locatia de somn era in panta)…si rapid.

Dimineta vine repede, la 4:30 incep sa se auda voci pe cararea care era la maxim 5 m de dormitorul nostru. Pe la 4:45 imi suna si alarma si dai la toata lumea trezirea, strangerea paturilor si ingramadirea in puhoiul de lume care urca spre Toaca. Am iesit toti 3 din boscheti, ne-am incadrat regulamentar in sir…si dai spre varf.

Ajuns sus ma strecor printre oameni in dreptul stancii Panaghia, montez trepiedul, trag o serie de poze si imi zic ca treb sa o tulesc ca e prea full si nu de alta da poate pierd loc in partea opusa la piramida.

Cobor un pic si imi gasesc un loc din care cred eu ca se va vedea bine piramida. In timp ce asteptam fenomenul zaresc in dreapta mea vreo 7-8 capre negre care se zbantuiau de zor pe stanci, bineinteles pun mana pe aparat si dai cu click-uri spre ele….ca oricum altceva nu aveam ce face. Saturandu-ma si de capre plec in cautare de flori de colt ca observasem la urcare destul de multe.

Intre timp iar cu click-uri clickuri in stanga si in dreapta si observ ca incepe sa se intrevada ceva din piramida mult asteptata.

Intre timp iar cu click-uri clickuri in stanga si in dreapta si observ ca incepe sa se intrevada ceva din piramida mult asteptata. (nu asta de jos…piramida cu oameni, ci cea din umbre)

Intr-un final apare si piramida….nu ea prea intreaga ca mai erau ceva nori, dar o putem deslusi destul de bine si ne umplem de bucurie ca am vazut si noi acest fenomen.

Nu mai stam mult si ne hotaram sa plecam spre Cabana Dochia sa mai facem cate ceva prin zona daca tot am ajuns pana aici. Cu chiu cu vai coboram si facem slalom printre oamenii care coborau de pe varf.

Ajunsi la cabana mai schimbam cateva vorbe cu oamenii cunoscuti de pe acolo, stam de vorba putin si cu Nea Mihai Marin (omu cu piramida) si ne hotaram sa plec in cautarea pesterii lui Ghedeon, pe care o gasim dupa o balaureala de vreo juma de ora, poate si mai mult.

Intorsi “din pestera” ne hotaram sa mergem sa ne amestecam si noi putin prin lumea adunata de la biserica, ca daca tot era sarbatoare era frumos sa trecem si pe acolo.

Nu stam prea mult ca era prea aglomerat si mergem la cabana sa servim o ciorba si dupa sa o plecam spre Izvor. Pe drum ne intalnim cu cei care sunt veniti pe munte la munca si sunt acolo pentru a-i “repara” pe papucari sau pe cei care pleaca de acasa fara sa se gandeasca ca nu se duc la piata.

La cabana mai zabovim timp de-o ciorba si o bere…bineinteles servite “la botu calului” afara pe cimentu ala…ca inautru si la mese trebuia rezervare cu cel putin 24h inainte.

Nu ne mai lungim mult si parca vrem sa scapam de agitatia ce era pe acolo, ne luam rucsacii si directia spre Izvor pe traseul Poiana Maicilor. In camping mai salutam ceva lume care era venita cu cortu si coboram cautand intrarea in jgheabul Armenilor, iar cum nu dam de ea hotaram sa coboram pe traseul marcat.

Plimbare noastra se termina in jur de ora 16-16:30 cand ajungem la masina in Izvor, servim ceva la cabana de acolo (ieftina nu gluma…numai sa nu ai nevoie) si cu multumiri Paulei (soferul de serviciu) ajungem pe la ora 19:30 la Iasi.

Sper sa nu fi plicitisit prea mult cu ceea ce am scris mai sus, dar sper sa va fi incantat cat de cat cu poze. (care nu se vad ele la o calitate prea stralucita)

Ceahlaul: un munte frumos ca intotdeauna, dar nu vreau sa ma gandesc cum arata dupa gloata de oameni care a fost sus in week. Sper ca fiecare sa fi avut macar un gram de bun simt si sa fi aruncat gunoaiele in locurile amenajate.

De la mine numai de bine!

Tudor

Poze mai pot fi gasite si la:

http://s14.photobucket.com/albums/a338/mountaintraveller/Ceahlau%205-6%20august%202011/#!cpZZ1QQtppZZ24   sunt in ordine invers cronologica si la

www.tudorghioc.ro